BELGIAN

 

Scurta istorie a acestei rase

Rasa Belgian, asa cum arata si numele ei, este originara din Belgia. Aceasta tara mica binecuvantata cu pamant fertil si ploi abundente care furnizeaza fermierilor belgieni pasuni imbelsugate pentru fan si grane necesare pentru dezvoltarea acestei rase puternice de cai.

Belgia este pozitionata exact in centrul acelei zone din Europa de Vest care a fost leaganul aparitiei unui gen de cal negru cunoscut sub numele Calul Flamand si la care se facea referire ca fiind niste cai extraordinari de catre scriitorii medievali. Astfel de cai se stie ca au existat in aceasta parte a Europei inca din vremea lui Caesar. Acesti cai au furnizat materialul genetic din care ulterior au aparut caii de tractare moderni.

Armasari proveniti din Belgia au fost exportati in multe alte parti ale Europei de vreme ce nevoie de animale cu gabarit crestea atat pentru a satisface nevoie din agricultura cat si cele din industrie. Nu a fost nevoie sa se imporrte cai in belgie de vreme ce ea era tara exporturilor la acel moment. Nu mai ramanea de facut decat sa se stabileasca tipul sau genetic pentru acest "cal magnific" pe care il au in patromoniu. Guvernul belgian a jucat un rol importanta in realizarea acestui deziderat. Un sistem de spectacole districtuale si, culminand, cu Concursul National de la Bruxelles serveau la protejarea acestei rase de cai si o mai buna promovare a ei peste hotare. Premiile acordate la aceste concursuri erau destul de consistente. S-au creat comisii de verificare pentru caii din aceste rase care erau in serviciul public.

Ca rezultat s-a observat o rapida inbunatatire a rasei si fixarea genetica a ei, astfel ca aceasta rasa a fost privita ca o mostenire nationala si monument al naturii protejat de lege. In 1891, de exemplu, Belgia a exportat armasari din aceasta rasa in grajdurile guvernamentale din Rusia, Italia, Germania, Franta si in fostul Imperiu Austro-Ungar. Exportul acestei rase in afara Belgiei pentru a folosi la imperechere a fost o adevarata mina de aur pentru cei care si-au adus in crescatorii astfel de cai.
Associatia Americana a fost infiintata in mod oficial in februarie 1887 in orasul Wabash, statul Indiana. In prezent sediul acestei Asociatii se gasesc inca in acest oras. In State pentru aceasta rasa inceputurile au fost foarte greoaie pe la incepututl acestui secol. Alte rase, precum Percheron, Clydesdale si Shire, se bucurau de o promovare mult mai intensa si inceputa cu mult inaintea aducerii rasei Belgian in State.

In 1903 statul belgian a trimis la Targul International de la St. Louis si la Targul International de Animale Vii de la Chicago un exemplar din aceasta rasa. Acesta a reusit sa atraga foarte multe controverse si multa atentie.
Din acest moment acceptarea de catre americani a acestei rase a crescut in mod exponential. In anul 1910 s-au inregistrat in total 1773 de cai din aceasta rasa aproximativ prin mai toti marii importatori de animale ai vremii. Aceeasi cifra este atinsa si in anul 1913. Membrii afiliati erau la inceput intre 4 si 25, pentru ca in 1910 sa ajunga la 83 de membrii, 92 in 1911, 125 in 1912 si 135 in 1913. Cat priveste importurile acestea au fost stopate aproape complet datorita izbucnirii si desfasurarii Primului Razboi Mondial.

Brusc, crescatorii americani de aceasta rasa s-au trezit pe cont propriu. Din fericire, acestia s-au descurcat c materialul genetic pe care il aveau si au creat propria lor versiune a rasei originale.
Situatie de depresie din agricultura postbelica a dus la reducerea drastica a interesului pentru aceasta rasa. Pana in 1925 numarul de inregistrari a trecut iarasi de 1,000 de unitati. Un an record la achizitii din perioada ante Razboiului al Doilea Mondial a fost anul 1937, anul aniversarii de aur a Asociatiei, an in care s-au inregistrat 3196 de noi inregistrari. In timpul anilor 20 si inceputul celor din 30, declinul rasei Belgian a fost mai putin grav decat cel al altor rase, desi numarul cailor de tractiune din aceasta rasa crescusera in aceeasi perioada. Forta de munca scazuta la numar dupa Al Doilea Razboi Mondial, introducerea unor tractoare agricole rudimentare si elanul mecanizator din industrie au pus in pericol toate importurile si crescatoriile de cai de tractiune. In aceste conditii numarul de inregistrari ale cailor au ajuns sa fie si sub 200 la inceputul anilor 50.Si celelalte rase de cai au suferit o scadere si mai drastica.

Incet, chiar aproape imperceptibil, evolutia cailor de tractiune a inceput sa revina in atentia publicului. Incetul cu incetul pretul cailor si-a revenit iar inregistrarile si transferurile si-au revenit usr dar sigur pana in 1980 cand au depasit cifrele record din anul 1937. Media de inregistrari intre anii 1981 si 1985 a fost de 4056 inregistrari noi si de 5920 de transferuri ... cu usurinta se recunosc ca fiind cinci ani de glorie in istoria acestei rase.